Conform studiului istoric, ruinele edificiului datează, cu aproximație, din anul 1910, moment când a fost emis un document de către P. Șapira, președintele din acele timpuri ale comunității israelite, pentru a construi un templu israelit lucrat din zidărie de piatră la fundații până la soclu, iar deasupra soclului din zidărie de cărămidă cu mortar de var gros.
Starea avansată de degradare a elementelor constructive a presupus necesitatea unor lucrări de intervenție ce vizează sprijiniri provizorii la exteriorul construcției și la interior pe celelalte două laturi realizarea unui sistem de sprijinire spațial pentru elementele structurale aflate în pericol de colaps, cu eșafodaje din lemn sau metal. Apoi, în următoarea etapă este prevăzută restaurarea pardoselilor, pereților și a plafoanelor cu materiale și finisaje care evocă imaginea istorică a construcției.
